duminică, 14 februarie 2010

ac/dc

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriţi să contribuiţi vă invităm să vă înregistraţi/autentificaţi.

AC/DC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
AC/DC
De la stânga la dreapta: Malcolm Young, Phil Rudd, Angus Young, Cliff Williams şi Brian Johnson
De la stânga la dreapta: Malcolm Young, Phil Rudd, Angus Young, Cliff Williams şi Brian Johnson
Informaţii generale
Origine Sydney, Australia Australia
Gen muzical Hard rock
Ani de activitate 1973 - prezent
Case de discuri Albert, Atlantic, EMI
Website ACDCRocks.com
Membri
Angus Young (chitară solo)
Malcolm Young (chitară ritmică)
Brian Johnson (voce)
Cliff Williams (bas)
Phil Rudd (baterie)
Foşti membri
Bon Scott (decedat)
Dave Evans
Mark Evans
Chris Slade
Simon Wright

AC/DC este o formaţie de hard rock înfiinţată în Sydney, Australia, în 1973 de către fraţii Angus şi Malcolm Young.

Deşi grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock, împreună cu alte formaţii precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "rock 'n' roll". Formaţia a acceptat şi titlul de trupă hard rock, fiind desemnaţi numărul 4 în Topul 100 VH1 al celor mai mari artişti de Hard Rock[1].

Cuprins

[ascunde]

[modifică] Istorie

Născuţi în Scoţia, fraţii George, Malcolm şi Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învaţă să cânte la chitară şi formează una dintre cele mai de succes formaţii din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formaţii rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie şi Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunţ publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans.

Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formaţia este botezată AC/DC după inscripţiile pe o maşină de cusut a sorei celor doi fraţi Young, Margret. Angus fiind încă la şcoală, Margret îi sugerează să poarte uniforma sa şcolară pe scenă, ceea ce intre timp a devenit marca sa.

Primul concert AC/DC este susţinul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young şi Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.

[modifică] Era Bon Scott

Cum fraţii Young devin nemulţumiţi de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formaţiei, Ronald Belford "Bon" Scott, şoferul formaţiei devine noul solist pentru AC/DC.

Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componenţa se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas şi Phil Rudd la baterie.

Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găseşte timp pentru a compune şi înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia şi Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internaţional cu Atlantic Records. La sfârşitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internaţională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat şi albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia şi versiune internaţională.

În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă şansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm şi Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl loveşte pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuţitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.

Evans intră în conflict cu Angus Young şi este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internaţional şi Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA şi Europa.

Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susţine un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat şi inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, şi unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey şi Savoy Brown. În cateva luni formaţia vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.

Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie şi ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formaţiei de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.

Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leşină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon şi-a pierdut cunoştinţa, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.

Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunţe. Până la urmă fraţii Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe şi fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alţii: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) şi ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiţie ("Whole Lotta Rosie" şi "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) şi după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.

[modifică] Era Brian Johnson

Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deşi lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând şi versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 şi în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. şi pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.[2]

În 1981 apare albumul For Those About to Rock care se vinde bine si este primit pozitiv de catre critici. De altfel ,melodia care dă titlul albumului devine practic un imn al rock-ului si este cântată de fiecare dată de trupă la finalul concertelor fiind însoţită de salve de tun. În 1983 si 1985 AC/DC sunt înregistrate Flick of the Switch şi Fly on the Wall iar în 1986 Who Made Who un soundtrack to Stephen King's film Maximum Overdrive.

În 1988 albumul Blow Up Your Video se va dovedi un succes comercial dar adevaratul come-back al trupei se va produce odată cu hitul Thunderstruck de pe noul album The Razors Edge lansat în 1990.Perioada 1990-1993 se va dovedi foarte aglomerată pentru băieţi. Odată cu turneul de promovare al albumului, AC/DC cântă în Rusia în faţa a aproape un milion de oameni intr-un festival care îi mai includeau si pe cei de la Mettalica,lansează video LIVE at DONINGTON , un concert susţinut în august 1991 de trupă în faţa a 100.000 de oameni la Castle Donington (Anglia),iar 1992 e lansat dublul album live intitulat chiar LIVE. În 1993 AC/DC filmează alături de Arnold Schwarzenegger clipul piesei Big Gun de pe coloana filmului Last Action Hero piesă care a ajuns number one în US Mainstream Rock

În 1995 este lansat un nou produs de studio Ballbreaker al cărui prim single este binecunoscuta piesă Hard as a rock . Odată cu lansarea noului album Chris Slade e înlocuit cu Phill Rudd fostul toboşar al trupei în perioada 1975-1983. În noiembrie 1996 este lansat şi un material video No bull cu concertul susţinut în Plaza De Toros de las Ventas din Madrid din iulie acelasi an.

În 2000 trupa înregistrează Stiff upper lip ,editează video un concert magnific susţinut la Munchen pe Olympia Stadion (80.000 de fani) şi cânta pe 30 iulie 2003 alături de Rolling Stones şi Rush la Molson Canadian Rocks for Toronto în faţa a 500.000 de oameni.

Reeditarea în 2003 a albumului Back in Black (1980) va înregistra numai în S.U.A vânzări de peste 22 milioane copii(Double Diamond) ceea ce va face din AC/DC the fifth-best-selling band in US history.

În octombrie 2008 este realizat un nou album de studio Black Ice .

Deşi nu aduce mai nimic nou albumul rupe pur şi simplu topurile internaţionale fiind number one în 29 ţări din America de Nord până în Europa şi Australia ceea ce denota uriaşul număr de fani pe care trupa îi are în toată lumea. În decembrie 2009 erau peste 6,2 milioane copii vândute în întreaga lume,albumul fiind nominalizat pentru premiile Grammy 2010 la categoria Best Rock Album".

Turneul iniţiat cu prilejul albumului a început în octombrie 2008 şi a înregistrat concerte cu casa închisă încă de la debut, bilete pentru locaţii cum ar fi Wembley, Stade de France,Olympia Stadium etc. locaţii cu peste 70.000 locuri au fost epuizate doar în câteva zile.

[modifică] Numele

Fraţii Angus şi Malcolm Young au susţinut că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripţia "AC/DC" pe o maşină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraţilor le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii şi a spectacolelor formaţiei.[3]

[modifică] Galerie

Madrid-acdc 12.JPG
Madrid-acdc 20.JPG
Madrid-acdc 38.JPG
Madrid-acdc 56.JPG

[modifică] Discografie

[modifică] Albume de studio

  • 1975 High Voltage (Aus.)
  • 1976 T.N.T. (Aus.)
  • High Voltage (1976)
  • Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976 - versiune Australia)
  • Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976)
  • Let There Be Rock (1977 - versiune Australia)
  • Let There Be Rock (1977)
  • Powerage (1978)
  • Highway To Hell (1979)
  • Back in Black (1980)
  • For Those About to Rock (1981)
  • Flick of the Switch (1983)
  • '74 Jailbreak (E.P.) 1984
  • Fly on the Wall (1985)
  • Who Made Who (1986)
  • Blow Up Your Video (1988)
  • The Razor's Edge (1990)
  • Live 1992
  • Ballbreaker (1995)
  • Volts (1997)
  • Stiff Upper Lip (2000)
  • Black Ice (2008)

[modifică] Albume Live

  • If You Want Blood You've Got It (1978)
  • Live at Donington (1991)
  • Live (1992)
  • Live: 2 CD Collector's Edition (1992)
  • Live from the Atlantic Studios (1997)
  • Let There Be Rock: The Movie (1997)
  • Stiff Upper Lip-Live Video' (2003)

[modifică] Componenţă

[modifică] Membri actuali

  • Angus Young — chitară solo
  • Malcolm Young — chitară ritmică
  • Brian Johnson — voce
  • Cliff Williams — bas
  • Phil Rudd — baterie

[modifică] Foşti membri

  • Bon "Bandi" Scott - voce (1974-1980)
  • Dave Evans - voce (1973-1974)
  • Mark Evans - bas (1975-1977)
  • Chris Slade - baterie (1989-1994)
  • Simon Wright - baterie (1983-1989)

[modifică] Note

  1. ^ „100 Greatest artists of hard rock”. Vh1.com. http://www.vh1.com/shows/dyn/the_greatest/62188/episode_wildcard.jhtml?wildcard=/shows/dynamic/includes/wildcards/the_greatest/hardrock_list_full.jhtml&event_id=862769&start=81.
  2. ^ Global All-Time Top 20 Albums EveryHit.co.uk
  3. ^ „Biografie AC/DC”. Classicrock.About.com. http://classicrock.about.com/od/artistsae1/p/ac_dc.htm.

[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/AC/DC
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)